Un bărbat amnezic care nu-și mai poate aminti evenimentele recente, folosește notițe și tatuaje pentru a da de urma ucigașului soției lui. Secvența uimitoare și antologică de la începutul lui Memento implică o crimă și un polaroid cu un cadavru. Fotografia alunecă înapoi în cameră, glonțul e absorbit pe țeava pistolului și Leonard, personajul principal, începe să trăiască invers. Se spune că memoria este unul dintre elementele cheie care separă oamenii de animale și că e un dat esențial al condiției umane. Memento e preocupat de toate aspectele ei, mai ales de felul în care poate fi manipulată. Filmul lui Christopher Nolan e unul dintre acele rare și autentice triumfuri din istoria regiei de film moderne, pentru că reușește să fie inovator, proaspăt, șic și excitant, fără să-și obosească audiența. Întregul film este astfel construit încât să reflecte starea mentală a personajului principal, în același timp, lăsându-i spectatorului dreptul la o proprie perspectivă.

Aflat la aproape 5.000 km distanță de soția de care se despărțise și de cei doi copii, polițistul newyorkez, John McClane, (Bruce Willis) zboară la Los Angeles, încărcat de cadouri, sperând să-și refacă mariajul. Hans Gruber (Alan Rickman), un tip stilat și modern, se află și el la Los Angeles în perioada sărbătorilor, dar nu pentru a împărți cadouri, ci pentru a încasa peste 600 de milioane de dolari în obligațiuni negociabile la purtător de la corporația multinațională Nakatomi, la conducerea căreia se află Holly (Bonnie Bedelia), soția lui McClane. Când lucrurile degenerează în violență, lui John McClane nu-i rămâne decât să atace teroriștii cu tot curajul și toată hotărârea de care este în stare, dar și cu simțul umorului.

Frumoasa trapeză a unui circ este de acord să se căsătorească cu liderul interpreților de spectacole secundare, dar prietenii lui deformi descoperă că se căsătorește cu el doar pentru moștenirea sa.

Un ucigaș în serie sufocă o femeie cu o cravată. Poliția din Londra are un suspect, dar el este omul greșit.