Nominalizat la 7 premii ale academiei americane de film, “Prințul Mareelor” a fost regizat de Barbra Streisand care interpretează și rolul principal, cel al lui Susan Lowenstein, un psihiatru din New York care încearcă să ajute o scriitoare cu tendințe sinucigașe și îi reconstruiește istoria familiei cu ajutorul fratelui geamăn, un antrenor de fotbal american din sud, Tom Wingo (Nick Nolte). Rănit de forțele care au distrus-o pe sora lui, Tom începe o călătorie dureroasă printre amintirile îngropate de mult și se agață de propria salvare care este și cea a surorii lui. În același timp, Tom îi dă lui Susan Lowenstein curajul să vorbească despre relația cu soțul ei abuziv. Acești doi oameni din lumi diferite se confruntă cu propria durere, descoperă lucruri surprinzătoare unul despre celălalt și despre ei înșiși și se îndrăgostesc.

După moartea tatălui lor, frații ghinioniști Ernie și Lars Smuntz sunt surprinși să afle că moștenirea lor e un conac dărăpănat și vechi, despre care amândoi cred că nu valorează nimic. Dar se înșală. De fapt, casa aflată în ruină e o operă arhitecturală și valorează milioane. Dar tocmai când frații cei lacomi se pregătesc să încaseze banii, ei descoperă că nu există decât o foarte mică problemă care-i desparte de o viață ușoară. Casa e ocupată de un șoarece tenace, care nu are de gând să plece. Doi bărbați adulți versus un șoarece micuț. Nu e o competiție, cel puțin nu pentru șoarece. De la feline feroce, la un exterminator dus cu pluta, singurul lucru pe care Ernie și Lars o să-l prindă în capcana lor pentru șoareci sunt ei însuși.

Raphaël a fost angajat să scrie din umbră autobiografia unui fotbalist faimos, însă află că fosta lui mare iubire este acum prietena acestuia.

Frank Falenczyk (Ben Kingsley) este un asasin mafiot polonez alcoolic căruia șeful (Philip Baker Hall) îi ordonă să își rezolve problemele cu băutura și să intre într-o asociație a Alcoolicilor Anonimi. Pentru asta, el pleacă la San Francisco și începe cu succes recuperarea cu sprijinul sponsorului său (Luke Wilson). În cele din urmă, și în mod ironic, Frank își găsește și o slujbă: gropar în cimitir. Acolo o cunoaște pe Laurel (Tea Leoni), o zăpăcită cu limba ascuțită, de care se îndrăgostește. Dar când totul era prea frumos ca să dureze, în viața lui Frank reapar prietenii din trecut.