Luminile orașului este primul film mut pe care Charlie Chaplin l-a regizat după înființarea filmelor acompaniate de sunet. Filmul este despre un om fără bani care se îndrăgostește de o florăreasă. Filmul a fost un mare succes și astăzi este considerat un clasic de excepție.

Un vagabond nebun dorește să-și construiască o casă cu o tânără, dar este dezamăgit din nou și din nou de lipsa de experiență și de obiceiul său de a fi în locul nepotrivit la momentul nepotrivit.

Raj Kumar Saxena părăsește satul natal și se îndreaptă spre Bombay în speranța că-și va găsi de lucru. Poartă cu el două lucruri de preț: onestitatea și diploma de licențiat în arte. Însă nu trece mult timp și el descoperă că, în Bombay, aceste lucruri nu au nici o valoare datorită sistemului social care permite tuturor traficanților și speculanților să trăiască la lumina zilei. Aceștia sunt denumiți 420, după numărul articolului din codul penal care îi încriminează. Raj o cunoaște pe Vidya și în lupta lui pentru a câștiga banii necesari pentru a se căsători cu ea, devine la rândul său un 420. Face cunoștință astfel cu viața de huzur a pariorilor și hoților din marile cazinouri, unde o cunoaște pe Maya, dansatoare într-un bar. În sufletul său începe să se dea o luptă acerbă între cinste și dezonoare, între Vidya și Maya.

De data aceasta „amici” (prietenii) sunt doar patru: Necchi, Meandri, Mascetti și Sassaroli. Cu toate acestea, sunt mai în vârstă, încă le place să-și petreacă timpul organizând glume irezistibile pentru toată lumea, în orice fel de situație. Mascetti este internat într-o clinică de geriatrie. Desigur, locul devine imediat scena principală pentru toate glumele lor. După câteva glume, au decis să facă oaspeților clinicii o glumă incredibilă.