„Un tânăr cinefil frustrat, care se pretindea a fi Mohsen Makhmalbaf, este arestat”. Titlul de mai sus din ziarele din Teheran a fost însoțit de următoarea știre: „Acuzatul, care se dădea drept celebrul regizor de film, a intrat în viața unei familii înstărite cu intenția aparentă de a dori să realizeze un film cu participarea lor. Toate acestea au fost aparent o scuză pentru a explora casa familiei și pentru a plănui o spargere care a fost prevenită prin arestarea bărbatului”. Știrea i-a oferit lui Kiarostami ideea pentru un film semi-documentar intitulat CLOSE-UP. Kiarostami l-a vizitat pe acuzat în închisoare, a contactat persoane de la departamentul judiciar și a obținut permisiunea de a filma procedurile judiciare. El a instalat două camere în tribunal: una cu obiectiv cu unghi larg pentru a înregistra procesul, iar cealaltă cu obiectiv de prim-plan pentru a cerceta adevărul psihologic al cazului

Un barbat de varsta mijlocie (Homayon Ershadi), care planuieste sa se sinucida, conduce o masina printre dealurile prafoase de la marginea Teheranului, incercand sa gaseasca pe cineva care sa-l ingroape daca va muri sau sa-l recupereze daca sinuciderea nu reuseste. Filmul minimalist, dar impresionant si insufletitor nu ne explica niciodata de ce barbatul vrea sa se sinucida si nici nu arata clar daca o face sau nu pana la urma. Dar fiecare clipa a odiseei sale pe parcursul unei zile este profund semnificativa si poarta o anume incarcatura filosofica.

Mohammad, un băiețel de la o instituție pentru orbi din Teheran, își așteaptă tatăl pentru a pleca împreună în vacanța de vară...