Hărțuit de constructorii care-i înconjoară casa cu zgârie-nori, Carl, un septuagenar, își ia zborul cu tot cu casă, susținut în aer de o mulțime de baloane multicolore. Planul bătrânului, care vrea să-și țină și o promisiune făcută soției lui decedate, aceea de a explora lumea întreagă, are o singură hibă: în momentul "decolării", pe prispa casei lui se află și un entuziast puști de opt ani.

Ca și predecesorul său, Aladdin se inspiră din „Aladdin și lampa fermecată”, o poveste din „O mie și una de nopți”. Spre deosebire de predecesorul său, actualul Aladdin nu este un film de desene animate, ci un live-action regizat de Guy Ritchie. Povestea e următoarea: Aladdin e o pușlama descurcăreață și fermecătoare, un orfan crescut de capul lui pe străzile din Agrabah, un hoțoman cu inimă de aur. Chiar inocența lui e motivul pentru care maleficul vrăjitor Jafar îl alege pentru a intra în Peștera Minunilor. Dar odată ajuns acolo, Aladdin pune mâna pe lampa fermecată și, cu ajutorul duhului ei, încearcă să o vrăjească pe prințesa Jasmine, de care e îndrăgostit până peste urechi. Debandada care urmează are farmec, suspans și întorsături de situație mai spectaculoase și mai amuzante decât originalul (că doar nu degeaba e Guy Ritchie pe generic).

Călătorind într-un viitor în care extratereștrii daleci stăpânesc Pământul, un inventator, nepoatele sale și un polițist se alătură mișcării de rezistență.

Eddie, bărbat singur și dresor de animale, devine fără să vrea stăpânul unui iubitor și năzdrăvan Saint Bernanrd, ajuns vedetă de film în urma unui casting. Fără ca Beethoven să înțeleagă și fără ca noul lui stăpân să știe, trei pungași au făcut deja planul de a-l fura, cu gândul la recompensă.