Un barbat de varsta mijlocie (Homayon Ershadi), care planuieste sa se sinucida, conduce o masina printre dealurile prafoase de la marginea Teheranului, incercand sa gaseasca pe cineva care sa-l ingroape daca va muri sau sa-l recupereze daca sinuciderea nu reuseste. Filmul minimalist, dar impresionant si insufletitor nu ne explica niciodata de ce barbatul vrea sa se sinucida si nici nu arata clar daca o face sau nu pana la urma. Dar fiecare clipa a odiseei sale pe parcursul unei zile este profund semnificativa si poarta o anume incarcatura filosofica.

Ti, un muncitor în construcții cu adevărat sărac, care se luptă să-și țină fiul, Dicky, la o școală privată, confundă un glob, pe care îl găsește la o groapă de gunoi, cu o jucărie care se dovedește a fi mult mai mult decât ceea ce pare, odată ce micuțul lui începe să se joace cu el.

Homer, un constructor șomer, ajunge întâmplător la o fermă administrată de un grup de călugărițe est-europene, aflată undeva în deșert. Capul călugărițelor, Maica Maria, începe să creadă ca Homer a fost trimis de însuși Dumnezeu, pentru a construi biserica pe care călugărițele și-o doreau atât de mult.

Rămas șomer, un tată singur se străduiește să-și redobândească casa lucrând ca broker chiar pentru firma de imobiliare care i-a vândut-o.

Moeka, o fată de 7 ani, care și-a pierdut părinții, și Yurie, care caută să scape de tatăl ei violent, au coborât într-o zi, la stația Kitsunezaki. Marele cutremur și tsunami, le-a schimbat destinele. Viețile lor au fost salvate, dar au fost dezorientate când au fost întrebate de identitatea lor la un refugiu. O femeie bătrână, pe nume Kiwa Yamana, le-a dat o mână de ajutor. Din ziua aceea, Yurie a fost cunoscută sub numele de Yui, iar Moeka ca Hiyori, iar împreună cu Kiwa, cele trei femei au început o minunată viață împreună, în vechea casă „Mayoiga”, cu vedere la mare.