Într-o criză existențială și creativă, luptându-se cu un film de făcut, un regizor face un fel de mobilizare generală a emoțiilor, afecțiunilor, amintirilor, viselor, complexelor, minciunilor. Un amestec între o ședință psihanalitică slăbită și un examen de conștiință dezordonat într-o atmosferă de limb (F. Fellini). Masturbarea unui geniu (D. Buzzati). O etapă avansată în istoria formei romantice (A. Arbasino). O construcție de abis în trei trepte (C. Metz). Un Ben Hur al cinematografiei de avangardă. Încercarea de autoportret în formă fantastică. Jurnalul de bord al autorului. Raportul despre un ambuteiaj existențial. Un film despre confuzia și dezordinea vieții. Una dintre cele mai mari contribuții la acea reînnoire a modurilor expresive și la ruptura cu dramaturgia tradițională care a avut loc în cinema între anii 1950 și 1960, reînnoire pe care Fellini o începuse deja cu La dolce vita.

Melvin Udall este un tip afurisit, un romancier curios ce pare că suferă de o boală psihică. Niciodată nu evită confruntările, ba se și laudă cu abilitatea de a fi cât mai antipatic și de a răni cât mai tare. E nemilos. Are fixurile și maniile lui: același mic dejun în același restaurant, servit de aceeași chelneriță, singura care îi suportă hachițele. Carol Connelly este singură și luptă să-și crească fiul bolnav de astm. Simon Nye este un pictor talentat, homosexual, ceea ce e de ajuns pentru a stârni injuriile lui Melvin. Se pare că cei trei nu au nicio șansă să-și găsească fericirea... Destinele lor sunt unite de un al patrulea personaj: un cățeluș urât pe nume Verdell. Și totuși, Melvin, Carol și Simion își găsesc echilibrul în viață, învățând să privească partea bună a lucrurilor.

Un cuplu nefericit încearcă să găsească direcția și perspectiva în timpul vacanței în Napoli.

Un agent francez de informații devine implicat în politica Războiului Rece mai întâi descoperind evenimentele care au condus la criza rachetelor cubaneze din 1962 și apoi înapoi în Franța pentru a sparge un inel de spionat rus internațional.