Spania, vara anului 1993. După decesul părinților ei, Frida, o fetiță de șase ani, părăsește Barcelona și pe bunicii săi, mutându-se la noua sa familie adoptivă la tara. Adoptată de unchiul ei, Esteve și mătușa Marga, Frida descoperă noul său mediu, o veche fermă într-o zonă montană, aproape de o pădure densă. Noii ei părinți adoptivi se dovedesc prietenoși, iar un alt lucru bun este că au o fiică de trei ani pe nume Anna, care îi poate deveni un partener de joacă. Pentru un alt copil mai puțin traumatizat decât dezrădăcinata Frida, acesta ar fi cel mai idilic loc de ședere, cu alte cuvinte, o vacanță permanentă. Dar Frida este afectată și dacă există momente incontestabil de bune la noua ei casă, există și durerea neexprimată, care o face să se simtă atât tristă, cât și să se comporte urât.

Yella Fichte locuieşte în oraşul est-german Wittenberge şi tocmai a acceptat un loc de muncă avantajos la Hanovra. Hărţuită de către fostul ei soţ, Ben, care o acuză că l-a părăsit după ce firma lui a falimentat, femeia face greşeala de a-i permite acestuia să o conducă cu maşina la gară, iar bărbatul plin de resentimente face o manevră intenţionată şi aruncă automobilul de pe un pod în râul Elba. Reuşind să se elibereze din maşina scufundată şi să înoate până la mal împreună cu Ben, Yella se grăbeşte spre gară, prinde trenul şi se cazează la un hotel din Hanovra. La scurtă vreme de la sosire, tânăra contabilă află că noul angajator pe nume Schmitt-Ott a fost concediat şi este interesat de ea numai din punct de vedere sexual, însă are norocul de a-l întâlni în restaurantul hotelului pe Philipp, un negociator capitalist dubios, care îi propune un parteneriat de afaceri.

O persoană extenuată într-o aventură care este gata să-și dea copilul nou-născut. Alături de un ştrengar de pe stradă obraznic, ei sunt două diamante în stare brută pe fugă.