Într-o criză existențială și creativă, luptându-se cu un film de făcut, un regizor face un fel de mobilizare generală a emoțiilor, afecțiunilor, amintirilor, viselor, complexelor, minciunilor. Un amestec între o ședință psihanalitică slăbită și un examen de conștiință dezordonat într-o atmosferă de limb (F. Fellini). Masturbarea unui geniu (D. Buzzati). O etapă avansată în istoria formei romantice (A. Arbasino). O construcție de abis în trei trepte (C. Metz). Un Ben Hur al cinematografiei de avangardă. Încercarea de autoportret în formă fantastică. Jurnalul de bord al autorului. Raportul despre un ambuteiaj existențial. Un film despre confuzia și dezordinea vieții. Una dintre cele mai mari contribuții la acea reînnoire a modurilor expresive și la ruptura cu dramaturgia tradițională care a avut loc în cinema între anii 1950 și 1960, reînnoire pe care Fellini o începuse deja cu La dolce vita.

Doinel se înrolează în armată, dar e destituit pentru insubordonare. În scurt timp, el se angajează ca paznic de noapte într-un hotel și, după prima tură, e deja concediat. Apoi acceptă să fie detectiv particular și se îndrăgostește de doamna Tabard.

Matt este un dezvoltator de aplicații în jurul vârstei de 40 de ani și își dorește foarte mult un copil. Problema este că vrea acest copil fără a se căsători, astfel că hotărăște să adopte o cale mai neobișnuită pentru a-și atinge țelul – acela de a angaja o mamă surogat care să-i poarte copilul în pântece. Astfel ajunge să o intervieveze pe Anna, o tânără în vârstă de 20 de ani care vrea să facă rost de bani pentru a-și termina studiile. După ce se înțelege cu ea și doctorul le spune că totul este în regulă, cei doi ies la o cină împreună pentru a sărbători. Pe măsură ce trece timpul și sarcina avansează, Matt și Anna ajung să realizeze că această relație neașteptată le va provoca percepția asupra vieții și dragostei.